În dialog cu Prof. Biolog George Ciprian Brînzea și viața la sat, în Carpați
În urmă cu două săptămâni, pe când exploram mugurii de pin în munții Buzăului, am avut deosebita plăcere să discut cu Prof. Biolog George Ciprian Brînzea despre viața oamenilor din aceste locuri, despre agricultură, frumusețea pășunilor, plantele terapeutice și traiul în această zonă țării. România autentică rămâne la sat. Aceste locuri reprezintă esența României, principala resursă veritabilă. Adevărata bogăție este aici, în ochii acestor oameni care, cu bune sau cu rele, continuă să își îngrijească pământul cu smerenie și bucurie. De multe ori mă întreb oare cum ar arăta România dacă activitățile acestor oameni ar fi sprijinite și valorificate? Cum ar arătă această țară dacă ne-am concetra nu numai pe marile aglomerări urbane și am acorda credit – cu adevărat – tradițiilor de la sat. De ce oare străinii rămân plăcut surprinși de tradițiile locurilor noastre și noi visăm la alte țări? România este acum și aici și are multe de oferit. Oare când ne vom iubi mai mult? Vă invit să citiți acest interviu și să aflați mai multe despre viața în munții Buzăului.
Ioana-Adina Oancea: Ce are de oferit zona de Curbură a Carpaților, zona Păltineni-Nehoiu din județul Buzău?
George Ciprian Brînzea: Întodeauna natura oferă multe lucruri, important este să știm să le prețuim și să le folosim. Resursele țin în primul rând de agricultură. Zona este ocupată de livezi și de pășuni, iar în ceea ce privește pășunile, acestea au o compoziție și o diversitate floristică deosebită. Faptul că ne aflăm la o distanță destul de mare de aglomerările urbane, zona are avantajul de a fi puțin poluată deși, omul modern și-a lăsat amprenta peste tot. Chiar și aici, unde aglomerările umane sunt departe, tot găsim destul de multe gunoaie și destul de multe degradări provocate de om în trecerea lui. Fie că s-a oprit să bea o bere sau să facă un grătar sau să fumeze o țigară, omul își lasă amprenta. Economic, zona este destul de puțin dezvoltată și asta, pe o parte, este un avantaj. Apropo de ce spuneam adineauri despre poluare redusă. Pe de altă parte este un dezavantaj pentru că populația din zonă are surse de venit limitate.
Ioana-Adina Oancea: Care este numărul de locuitori al zonei?
George Ciprian Brînzea: Orașul Nehoiu are și 9 sate și cătune aparţinătoare. Cătunele au un număr mai mic de case, parte din ele nelocuite, fiind aflate în zone greu accesibile, dar noi le spunem tot sate.
Ioana-Adina Oancea: Din ce motiv sunt nelocuite?
George Ciprian Brînzea: Accesul greu, îmbătrânirea populației, tinerii s-au orientat spre satele centrale, apropiate orașului Nehoiu, fie au plecat spre orașe mai mari sau în străinătate. Din câte știu, aveam o populație de aproximativ 11.000-12.000 locuitori (Nehoiu cu satele aparținătoare), dar cred ca a mai scăzut din cauza celor menționate.
Ioana-Adina Oancea: Deci, aici, oamenii aici trăiesc din agricultură mai mult?
George Ciprian Brînzea: Trăiesc din lemn și tot ce ține de industria lemnului, în special prelucrare primară, gatere, producerea de cherestea. Regăsim și mici ateliere de croitorie și agricultura făcută la nivel de subzistență. În zonă nu există mici afaceri care să prelucreze materia primă furnizată chia şi de micile ferme de familie . Prelucrarea fructelor și livezile sunt în declin. Acestea sunt îmbătrânite cu producții scăzute, iar creșterea animalelor încă este la un nivel mediu, spre regres, și tot ce rezultă din creșterea animalelor pleacă ca materie primă spre export. Se vând miei vii și animale către abatoare din orașe mai mari deoarece acestea nu există în apropiere.
Ioana-Adina Oancea: Ce suprafață de pământ dețineți și prelucrați voi, în familie?
George Ciprian Brînzea: Situația noastră este mai deosebită. Suprafața este de aproximativ 50 de hectare. Aproape jumătate din suprafață se află în zona de câmpie, dincolo de Buzău, în Bărăgan, deci teren agricol – cultură mare, iar restul (aprox. 25 hectare) se află aici, la cel mult 5 km de Păltineni, în cătunul, Fundătura, Curmătura, Bădârlegi și reprezintă pășuni și fânețe. Întreținerea acestei suprafețe înseamnă curățat, cosit, strâns fân și crescutul animalelor: oi și vaci.
Ioana-Adina Oancea: Știu că responsabilitățile agricole nu reprezintă singurul tău job. Ești și profesor de biologie. Unde anume predai?
George Ciprian Brînzea: Predau la câteva școli din zonă: Școala Gimnazială Siriu, Școala Gimnazială Pănătău și la Liceul Tehnologic Pătârlagele.
Ioana-Adina Oancea: Cum sunt elevii aici? Sunt prezenți la ore? Sunt interesați de studii?
George Ciprian Brînzea: Răspunsul meu începe întodeauna cu depinde. Sunt și copii buni sunt și copii mai slăbuți, dar aici discuția este mult mai amplă. Acestă expresie ”mai slăbuți” are cauze diverse. Copiii sunt clar în contact direct cu tot ce se întâmplă în jurul nostru, însă o parte dintre ei, se găsesc într-o lipsă de valori. În lumea, universul lor, aceştia NU identifică valori și nu sunt convinşi de faptul că munca, seriozitatea, absolvirea cu succes a cât mai multor niveluri de studii aduce cu sine succesul personal, „s-a realizat „ aşa cum spun cei mai în vârstă. Majoritatea valorilor promovate în societatea noastră sunt, din punctul meu de vedere, non-valori. O parte dintre acești copii, ca urmare a situației financiare precare, nu au nici rezultate bune la învățătură. Nu ai cum să și înveți cu burta goală?
Ioana-Adina Oancea: Și cum îi stimulezi?
George Ciprian Brînzea: Depinde de la caz la caz. Nu pot să dau o rețetă universal valabilă. O parte dintre ei sunt atrași de studiu, de şcoală. Chiar am avut plăcuta surpriză ca semestrul acesta una dintre copile să îm spună ”Domnule profesor, vreau să merg la Olimpiada de Biologie. Îmi doresc lucrul ăsta!”, dar acum, ca urmare a situației Covid-19, am renunțat. Vom munci pentru la anul. Sunt și copii care nu sunt interesați și nu ai pur și simplu cum să îi determini să învețe pentru că NU vor.
Ioana-Adina Oancea: Preferă să se ocupe cu munca agricolă?
George Ciprian Brînzea: Spre exemplu, la Siriu, am copii care din clasa a V-a și a VI-a muncesc la piatră, la piatră de pavat. Îmi spun »Eu fac pe zi 100-150 de Ron muncind la piatră«. Nu de putine ori, ora de biologie mai are şi o parte de dirigenţie. Am stat de vorbă cu ei și i-am întrebat dacă se văd toată viața făcând lucrul acesta și îmi spun că »nu știu« dar că »momentan, câștig bine«. Este o opțiune de moment și atâta timp cât din cauza situaţiei din societatea noastră, familiile lor nu văd mai departe de ziua de mâine și nu îi determină și pe ei să vadă lucrurile astfel, nici noi cadrele didactice nu avem prea multe opţiuni.
Ioana-Adina Oancea: Sunteți voi, cei care locuiți în această zonă, afectați de Covid-19?
George Ciprian Brînzea: Până acum nu este un impact mare. Însă cu toții suntem afectați, într-un fel sau altul, dar cel puțin la noi în zonă nu există o afectare foarte mare. Sunt limitări are deplasării, iar faptul că economia națională a înregistrat o cădere puternică se resimte și la noi în zonă.
Ioana-Adina Oancea: Din punctul tău de vedere, ca profesor de biologie, ce are această zonă de oferit în materie de plante terapeutice?
George Ciprian Brînzea: Are foarte multe de oferit! Depinde ce te ce interesează. Aici întâlnim arbuști (măceș, păducel, cătină) și plante erbacee (sunătoare, codița șoricelului). Sunt destul de multe specii de plante sălbatice deoarece există multe fânețe neprelucrate și o parte din aceste plante chiar s-au extins.
Ioana-Adina Oancea: Dar în materie de păduri?
George Ciprian Brînzea: Este zonă de tranziție deal-munte și avem păduri de amestec: foioase-răşinoase. Fagul predomină ca foios, pinul ca rășinos.
Ioana-Adina Oancea: Despre barajul de la Siriu ce ne poți spune? Știu că este foarte important pentru comunitate.
George Ciprian Brînzea: Amenajarea hidroenergetică Surduc-Siriu, așa se numește deoarece, pe lângă barajul de la Siriu, urma să se facă și un baraj pe Bâsca Mare, la Surduc, barajul de la Siriu fiind început prin anii 70 și dat în folosință prin anii 90. Acest baraj a redus foarte mult pericolul inundațiilor din zona aval de Siriu ( n.r. mai jos de Siriu ) deci de la Siriu către Buzău. Mai ales în perioada primăverilor ploioase, când avem topiri de zăpezi mari, se produc inundații în zona Sita Buzăului-Întorsura Buzăului. Pentru noi, acest baraj este foarte important deoarece este sursa noastră de apă potabilă. Majoritatea locuitorilor din orașul Nehoiu (exceptând cătunele și satele învecinate cum ar fi: Curmătura, Fundătura, Bătârlegiu de Sus) sunt alimentați cu apă potabilă de aici. Există un plan cu fonduri europene pentru a extinde această alimentare cu apă către și către localitățile din aval.
Ioana-Adina Oancea: Atrage această zonă proiecte europene?
George Cirpian Brînzea: Din ceea ce știu eu, nu prea. Și din lipsa de informare a potențialilor beneficiari și din teama acestor de a demara astfel de proiecte, eu fiind unul dintre ei. Am avut o idee dar a ramas doar la stadiul de idee din cauza faptului că am o oarecare experiență în lucrul cu bani europeni pe alt tip de proiecte (formare resurse umane). Am văzut cât de greoaie este derularea unui astfel de proiect, în primul rând din cerințele, uneori, exagerate, ale autorităților de management.
Ioana-Adina Oancea: Cum atrage turiștii această zonă? Ce au oamenii de vizitat aici?
George Ciprian Brînzea: Sunt lucruri frumoase de văzut în zonă. În primul rând, Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund, aflat în zona Siriu. Masivul Mălâia, masivul Penteleu. La Colți există Muzeul Chihlimbarului. La Berca, nu foarte departe, Vulcanii Noroioși. Focul Viu de la Lopătari. Trovanții. Doar că nu sunt promovate suficient și accesul către aceste zone este mai greoi sau zonele de interes turistic nu sunt semnalizate corespunzător, chiar dacă există acele centre de informare turistică. Pe Valea Buzăului sunt şi mănăstiri, iar locuri cu mare încărătură spirituală sunt în zona Colți, Aluniș, Bozioru, unde există așezările rupestre sau schiturile rupestre (de la Aluniș , Bozioru).
Ioana-Adina Oancea: Ce lași moștenire familiei tale? Știu că ai doi băieți, o soție minunată și doi părinți la fel de dragi. Dar elevilor?
George Ciprian Brînzea: Se spune că părintele nu este dator cu viața ci cu educația. Eu sper să-l educ pe cel mic, pe Luca, care acum este în plină descoperire a lumii, să fie om și atât. Biatul meu cel mic împlinește 3 ani pe 1 iunie, iar cel mare, Iustin, împlineşte 15 ani. Elevilor mei, le-am spus și le spun în continuare să înțeleagă și să deprindă lucrul cu informația. Trăim în societatea și în vremurile în care informația este foarte ușor accesibilă doar trebuie să știm unde să o căutăm și ce să facem cu ea. Eu asta vreau să-i învăț. Și, poate, un pic de dragoste față de Natură, față de tot ce este viu. Prin definiție, biologia asta este: știința vieții.